Poate ca este ceasul, de vreme ce scoboara
Din arbori toata frunza ce-a fost si stralucit,
Sa ne privim trecutul in fata, linistit,
Cand urma lui de umbra incepe sa ne doara.
Si, fara umilinta si fara de mandrie,
Sa ne-amintim in noapte, de noi, din fir in fir,
Si sa pornim zigzagul, pe stanci, de tibisir,
In care-si puse pasul fragila marturie.
O zi marunti, o noapte aprinsi cu foc de astri,
Cand rastigniti, cand slobozi si mari si-adesea mici
Pastori de crizanteme, profeti pentru furnici,
Deasupra-ne vulturii pluteau in cer albastri.
Si de ni-s rupti genunchii de caile spinoase,
De ce pentru-ntristare sa fie tot ce-a fost?
Nu-i toamna? Sa ne facem din nou un adapost
Si s-adunam desertul, la cald, pe langa case.
Sa luam cenusa stinsa pe vechile altare,
Sa-i dam din nou vapaia si-un fum mai roditor.
S-o-mprastiem, samanta, pe sesul viilor,
Nadajduind culesul tarziu, cu intristare.
marți, 22 decembrie 2009
luni, 21 decembrie 2009
Camera de Refugiu
Am locuit 3 ani la etajul 10. Credeam ca o sa fie camera mea de refugiu departe de lumea dezlantuita. Dar era prea stramt acolo si mi-am pierdut mintile.
M-am jucat de-a gospodina intr-o bucatarie fara geamuri (decat geamul care dadea in balcon; dar o bucatarie fara geamuri in afara nu e bucatarie). Bucataria era o incapere foarte stramta si ea unde nici nu puteau sa stea doi oameni la masa sa manance. Nu aveam aragaz ci doar o plita cu doua ochiuri, un cuptor cu microunde, un prajitor de paine si un sandwich maker.
Am ars destula mancare pana sa ma prind cum sta treaba cu plita. Cateodata o mai ard si acum dupa atatia ani.
Au trecut 3 ani. Da, stiu nici o minune nu dureaza 3 zile si dragostea dureaza 3 ani. Trei ani in cap cu chiu cu vai.
Nu stiu daca e o carte sau ce e chestia asta cu Dragostea etcetera dar stiu ca am vazut afis la piesa de teatru cu titlu asta. Inseamna ca asa o fi.
Ne-am iubit 3 ani. Dar oare ne-am iubit cu adevarat?
Nu vreau sa ma gandesc la asta. E cel mai simplu asa.
"Fiecare din noi e un inger cu o singura aripa si trebuie sa ne luam in brate ca sa putem zbura". Ei bine imbratisarea asta a fost sufocanta. Mi-a taiat aripile,mi-a inlacrimat si invinetit sufletul de atatea ori.
Dar camera era frumoasa, luminoasa, alba cu peretii goi pe care am lipit foi de calendar: Europa Impression, afise cu expozitii si un tablou moverzui-albastrui primit de la o eleva dintr-a 5-a care isi taia venele cu cioburi de sticla.
Tabloul Timeei Ciora castigat la tragerea la sorti de la Street Delivery sta rezemat pe birou meu pentru ca dragul de el a spus ca e prea urat sa bata cui sa-l agatam undeva. Ce stie el despre frumos?!? Nimic.
Nimic nu a fost mai incantator in camera aia decat balconul plin de flori (cumparate de mine,normal) si apusurile din fiecare seara.
Dimineata ne trezea intotdeauna pe la 6 masina de gunoieri pentru ca dormeam cu geamul deschis. Dupa ce plecau gunoierii incepeau pasarelele sa cante si eu adormeam la loc pana suna alarma de la telefon. Baie, imbracat, pus pachet, fugit la tramvai ca sa ajung la timp pentru masina de naveta. 120 de km dus-intors.
Acum fug de amintirile astea, fug de camera stramta de la etajul 10 in care mi-am pierdut mintile si prima iubire adevarata nu se uita niciodata mai ales daca esti fata.
Am stat destul cu capul in nori. Vreau sa fiu cu picioarele pe pamant sa stau la parter si sa nu ma mai blochez in lift.
Dar am ramas blocata si in baie iar vacalerul a spart usa ca sa ma salveze.
Pe mine intotdeauna ma salveaza o baie fierbinte si o carte buna.
buna e apa fierbinte in care poti
sa adormi si sa visezi fluturi
visele ca niste submarine albastre
cufundate in namol
Cu namol, cu namol, cu namol
Ma dau pe trupul gol.
Sex, sex, sex namol, namol si sex, namol
Si corpul zace gol sub stratul de namol.
Hi, hi, hi - namol, namol in gat namol
Si peste tot namol si visili-i namol.
(Si nici macar nu i-am auzit pe cei de la Timpuri noi inainte sa scriu versurile alea).
Namol benefic de altfel.
Dealtfel nu regret nimic din ce am trait.
Non ! Rien de rien...
Non ! Je ne regrette rien
Ni le bien qu'on m'a fait
Ni le mal, tout ?a m'est bien Úgal !
Non ! Rien de rien...
Non ! Je ne regrette rien
One of these mornings
I'm going to rise up singing
Then I'll spread your wings
And I'll take to the sky
Nu, nu am ganduri sinucigase. Nu ma arunc de pe balcon. As pata zapada aiurea.
Nu, imi voi intinde aripile si voi zbura. Ma voi muta. Din cuibusorul de nebunii.
O voi lua de la capat.
un an nou
un apartament nou
o "eu" noua in care
sa nu mai ploua...
M-am jucat de-a gospodina intr-o bucatarie fara geamuri (decat geamul care dadea in balcon; dar o bucatarie fara geamuri in afara nu e bucatarie). Bucataria era o incapere foarte stramta si ea unde nici nu puteau sa stea doi oameni la masa sa manance. Nu aveam aragaz ci doar o plita cu doua ochiuri, un cuptor cu microunde, un prajitor de paine si un sandwich maker.
Am ars destula mancare pana sa ma prind cum sta treaba cu plita. Cateodata o mai ard si acum dupa atatia ani.
Au trecut 3 ani. Da, stiu nici o minune nu dureaza 3 zile si dragostea dureaza 3 ani. Trei ani in cap cu chiu cu vai.
Nu stiu daca e o carte sau ce e chestia asta cu Dragostea etcetera dar stiu ca am vazut afis la piesa de teatru cu titlu asta. Inseamna ca asa o fi.
Ne-am iubit 3 ani. Dar oare ne-am iubit cu adevarat?
Nu vreau sa ma gandesc la asta. E cel mai simplu asa.
"Fiecare din noi e un inger cu o singura aripa si trebuie sa ne luam in brate ca sa putem zbura". Ei bine imbratisarea asta a fost sufocanta. Mi-a taiat aripile,mi-a inlacrimat si invinetit sufletul de atatea ori.
Dar camera era frumoasa, luminoasa, alba cu peretii goi pe care am lipit foi de calendar: Europa Impression, afise cu expozitii si un tablou moverzui-albastrui primit de la o eleva dintr-a 5-a care isi taia venele cu cioburi de sticla.
Tabloul Timeei Ciora castigat la tragerea la sorti de la Street Delivery sta rezemat pe birou meu pentru ca dragul de el a spus ca e prea urat sa bata cui sa-l agatam undeva. Ce stie el despre frumos?!? Nimic.
Nimic nu a fost mai incantator in camera aia decat balconul plin de flori (cumparate de mine,normal) si apusurile din fiecare seara.
Dimineata ne trezea intotdeauna pe la 6 masina de gunoieri pentru ca dormeam cu geamul deschis. Dupa ce plecau gunoierii incepeau pasarelele sa cante si eu adormeam la loc pana suna alarma de la telefon. Baie, imbracat, pus pachet, fugit la tramvai ca sa ajung la timp pentru masina de naveta. 120 de km dus-intors.
Acum fug de amintirile astea, fug de camera stramta de la etajul 10 in care mi-am pierdut mintile si prima iubire adevarata nu se uita niciodata mai ales daca esti fata.
Am stat destul cu capul in nori. Vreau sa fiu cu picioarele pe pamant sa stau la parter si sa nu ma mai blochez in lift.
Dar am ramas blocata si in baie iar vacalerul a spart usa ca sa ma salveze.
Pe mine intotdeauna ma salveaza o baie fierbinte si o carte buna.
buna e apa fierbinte in care poti
sa adormi si sa visezi fluturi
visele ca niste submarine albastre
cufundate in namol
Cu namol, cu namol, cu namol
Ma dau pe trupul gol.
Sex, sex, sex namol, namol si sex, namol
Si corpul zace gol sub stratul de namol.
Hi, hi, hi - namol, namol in gat namol
Si peste tot namol si visili-i namol.
(Si nici macar nu i-am auzit pe cei de la Timpuri noi inainte sa scriu versurile alea).
Namol benefic de altfel.
Dealtfel nu regret nimic din ce am trait.
Non ! Rien de rien...
Non ! Je ne regrette rien
Ni le bien qu'on m'a fait
Ni le mal, tout ?a m'est bien Úgal !
Non ! Rien de rien...
Non ! Je ne regrette rien
One of these mornings
I'm going to rise up singing
Then I'll spread your wings
And I'll take to the sky
Nu, nu am ganduri sinucigase. Nu ma arunc de pe balcon. As pata zapada aiurea.
Nu, imi voi intinde aripile si voi zbura. Ma voi muta. Din cuibusorul de nebunii.
O voi lua de la capat.
un an nou
un apartament nou
o "eu" noua in care
sa nu mai ploua...
vineri, 16 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
quote
Life isn't about finding yourself. Life is about creating yourself.
George Bernard Shaw (1856-1950)
George Bernard Shaw (1856-1950)
vineri, 2 octombrie 2009
luni, 31 august 2009
marți, 28 iulie 2009
ca tot vorbeam de corpuri
am regasit-o pe dana
singurul transexual pe care il cunosc
e o frumoasa si ma bucur
a avut curajul sa fie EA.
o citesc cu aviditate pe
http://danavolkovafever.blogspot.com/
singurul transexual pe care il cunosc
e o frumoasa si ma bucur
a avut curajul sa fie EA.
o citesc cu aviditate pe
http://danavolkovafever.blogspot.com/
dana
am regasit-o pe dana
singurul transexual pe care il cunosc
e o frumoasa si ma bucur
a avut curajul sa fie EA.
o citesc cu aviditate pe
http://danavolkovafever.blogspot.com/
singurul transexual pe care il cunosc
e o frumoasa si ma bucur
a avut curajul sa fie EA.
o citesc cu aviditate pe
http://danavolkovafever.blogspot.com/
duminică, 7 iunie 2009
Her Morning Elegance
Sun been down for days
A pretty flower in a vase
A slipper by the fireplace
A cello lying in its case
Soon she's down the stairs
Her morning elegance she wears
The sound of water makes her dream
Awoken by a cloud of steam
She pours a daydream in a cup
A spoon of sugar sweetens up
And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes...
Nobody knows
Sun been down for days
A winter melody she plays
The thunder makes her contemplate
She hears a noise behind the gate
Perhaps a letter with a dove
Perhaps a stranger she could love
And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes...
Nobody knows
And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
Where people are pleasently strange
And counting the change
And She goes...
Nobody knows
duminică, 31 mai 2009
Razvan
lent
de fapt da
dimineaţa grunjoasă
împrumută căldura aceea umană
variată din pulsul discret al gâtului
în fiecare îndoire a braţelor a picioarelor
un snop de fire termice diferite între ele
fac da un păr perfect respirabil
umbli puţin cu tălpile goale
pe un covor erotic unde nu se mai aude
decît foatre încet
da
de fapt da
dimineaţa grunjoasă
împrumută căldura aceea umană
variată din pulsul discret al gâtului
în fiecare îndoire a braţelor a picioarelor
un snop de fire termice diferite între ele
fac da un păr perfect respirabil
umbli puţin cu tălpile goale
pe un covor erotic unde nu se mai aude
decît foatre încet
da
vineri, 24 aprilie 2009
vineri, 16 ianuarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
